After Forever

Privi Marea Sală şi aprobă mulţumit.
Gata, acum este timpul să invităm, elevii, spuse Dietrich.

Păşii în Sală, analizând locul. Căscă ochii, uşor uimită, apoi îi privii pe ei.

Îşi trecu mâna prin păr şi se întoarse spre ea.
Ayline, mergi şi adu elevii din Casa noastră, spuse destul de calm.

- Trimiteţi-o pe cea mai mică să facă munca cea mai grea. mormăi fata şi se întoarse pe călcâie.

Dietrich râse uşor ăn timp ce el se mulţumi doar să zâmbească.

Apăru după 20 de minute, însoţită de doi blonzi, gemeni. Se apropie de Zeref, priviind în jur.

Bună treabă, spuse şi zâmbi scurt.

- Ca deobicei. Şi totuşi ce vrei să faci? Atacăm Casele vecine? întrebă, rânjiind.

Ia-o uşor, să ne bucurăm de prima zi, spuse chicotind slab.

- Hph. Da, mă bucur foarte mult. Prietenul meu nu mă bagă în seamă, obsedaţii ăia se uită încontinuu la mine şi mi-am capătat şi 2 colege de cameră.

Îmi pare rău pentru asta, voi face tot ce pot pentru a-ţi face rost de o cameră nouă, goală, spuse.

- Wow, Lucas, ce ai păţit? Nu mai păstrăm aparenţele? Dacă află ceilalţi că i-ai făcut rost de o cameră celei ce încalcă regulile?

Lasă tot în seama mea. Acum, hai să ne ocupăm locurile, spuse.

Îl privii scurt apoi merse spre locul ei, şi se aşeză. Îşî sprijinii capul în palmă.

Se aşeză lângă Dietrich şi privi în jur.

Începu să se joace cu bagheta, priviind plictisită în jur. În scurt timp câteva sunete stridente se auziră, şi lumina pâlpâi. ALbăstruia ascunse bagheta.

Îşi abţinu un chicot şi o privi pe fată.

Îşi trecu mâna prin păr, ca şi cum ea n-ar fi făcut nimic.

Clătină din cap amuzat. Cei din Casa lui începură să râdă.

- Ce-i?! Ai n-a făcut nimic... zise ea pe un ton copilăresc, roşiind uşor.

Da, da, e aşa cum zici tu, spuse un băiat de lângă ea râzând.

Îi dădu o palmă în stomac, strâmbându-se la el.

Îl privi pe director ridicându-se şi ăi urmă exemplu.

Albăstruia îl urmării cu privirea, uitând brusc de mica bătaie cu colegul de lângă ea.

Clipi de câteva ori şi îl ascultă calm pe bătrân.