Forever or never...

Intră în camera lui şi se trânti pe pat oftând uşurat. În sfârşit weekend. Scăpase de acel program încărcat pentru două zile. Privi tavanul. Îi era foame.

Apăru din bucătărie, cu o tavă plină cu mâncare şi cu două ceşti de cafea. Zâmbii dulce şi se aşeză pe marginea patului, întinzându-i tava.

Cum se face că eşti mereu prin preajma mea şi şti ce vreau? întrebă privind-o.

- Ăăm... Să numim asta telepatie? făcu ea, chicotind, şi se întinse pe burtă.

Oare? întrebă şi luă puţin din omletă.

- Ce altceva ar putea fii? îl întrebă, apoi râse scurt, urmărindu-l cu privirea.

Eu nu ştiu, spuse dând din umeri şi râse.

- O nu, Marele Vrăjitor al Întunericului - al doilea - nu ştie? Mă mir. zise, exagerând pe alocuri.

Începu să râdă.
Ce vrei, asta e, spuse.

Îi fură un pişcot de pe tavă, dându-şi cu zahăr pudră pe faţă.

Chicoti când o văzu şi o şterse.

Roşii uşor apoi zâmbi copilăreşte. Luă o gura din cafea.

Se întinse pe pat, privind tavanul.

- Nu mai mănânci? îl întrebă, trăgând spre ea tava.

Clătină scurt din cap.
M-am săturat, spuse zâmbind.

Se ridică, arajându-şi tricoul şi pantalonii scurţi, apoi luă tava. O duse în bucătărie.

Îşi trecu mâna prin păr, căscând.

- Aolo, ce facem, că m-am plictisit. îi zise, apărând lângă el şi se trântii pe pat.

Eu vreau să stau, spuse dând din umeri.

Îşi puse capul pe pieptul lui, priviindu-l usor nemultumită

Îşi dădu ochii peste cap când îi văzu privirea.

Se ridică uşor, sărutându-l uşor în colţul buzelor.

Îşi puse mâna pe talia ei, privind-o calm.

Îl sărută apăsat, apoi se uită la el, gânditoare.

O trase spre el şi îi răspunse la sărut.