After Forever

Deschise uşa, şi păşi în cameră. Zâmbii doar pentru sine, ajungând la pat. Îşi dădu bluza ce o strângea jos, şi merse spre oglindă. Începu să se analizeze.

Se plimba pe holuri verificând camerele elevilor. Aşa era în fiecare an. Oftă ca pentru sine, apoi se opri în faşa unei uşi, bătând de câteva ori.

Tresării. Oftă şi îşi luă o bluză pe ea, iar cu o şficuire a baghetei deschise uşa.

Îşi aranjă roba roşie, apoi păşi în încăpere.
Bună ziua, spuse calm, privind-o câteva clipe pe fată. Îşi plimbă privirea în jur, notând în carneţel toate obiectele din cameră. Colegele tale încă nu au venit? întrebă.

Îl analiză scurt, iar când se oprii din vorbit făcu ochii mari.
- N-am aşa ceva. zise, apoi o bufni râsul.

Ridică o sprânceană.
Atunci vor veni două fete în scurt timp, spuse calm, fără a o lua în seamă.

- E camera mea, nu o împart. Fraţii mei au plătit destul de mult ca să am propria cameră! zise, încruntându-se.

Crezi că îmi pasă? Până la urmă eu decid ce se întâmplă aici, spuse rece, privind-o.

- Domnule Zeref, nu vă enervaţi. Mai ales pe şefa elevilor a casei 'dumneavoastră'.

Doar pentru că eşti şefa Casei nu ţi-o lua în cap. Acel titlu poate dispărea rapid, spuse.

Apăru în faţa lui, priviindu-l atentă. Rânji, jucându-se bagheta pe pieptul lui.

Clipi des, iar bagheta fetei se rupse.
Cum am spus, două fete vor veni pentru a ocupa restul camerei, spuse calm.

Se încruntă, dând cu piciorul bucăţile de lemn. Îl privii, enervată.
- Nu. Şi domnule profesor, îmi datoraţi o baghetă nouă.

Dacă nu îţi convine porţile şcolii sunt deschise. Poţi pleca, spuse calm.

- Nu vreau să plec, şi, oricum, nu aveţi nici un drept să mă daţi afară.

Nu mai spune? spuse pe un ton amuzat. Eu am fost destul de clar. Bun venit în noul an, ne vom vedea în Marea Sală, adăugă, apoi îi întoarse spatele şi ieşi. Le privi pe cele două fete care urcară scările şi le făcu semn spre camera unde vor sta.

- Foarte urât, Lucas! ţipă, apoi trânti uşa şi cu o mişcare a mâinii, o încuie.

Pocni din degete când după ce fata încuie uşa şi aceasta se deschise, trântindu-se de perete. Fetele îl priviră speriate, apoi intrară în cameră.

Le privii uşor de sus, apoi ieşi pe uşă, după Lucas. Se încruntă uşor, şi apăru în faţa lui.
- Te urăsc.

Da scumpo, şi eu te iubesc. Acum te rog, ai grijă ca noile venite să se simtă bine, spuse şi o sărută pe obraz. Pocni din degete, iar bagheta fetei apăru în mâna lui fiind întreagă. I-o puse în mână, apoi coborâ scările.

Privii în urma lui, uimită. Uneori putea fi prea imprevizibil. Oftă, apoi apăru în cameră, zâmbiind.

Îşi trecu mâna prin păr şi îl privi pe Dietrich.
E gata Sala Mare? întrebă calm.

Ai se trânti pe pat, priviindu-le pe fete. Îşi trecu mâna prin părul albastru, căscând.

Intrară amândoi în încăpere, iar Zeref privi în jur.
Mai avem nevoie de tine pentru ca Cele 3 Mari Puteri să fie gata, spuse bărbatul, iar Zeref aprobă. Pocni din degete, iar fâşii negre străbătură tavanul.

Îşi ridică capul, spre tavan. Sări de pe pat, iar cele două fete o priviră ciudat. Apăru în faţa Marei Săli.