Still alive .

Apăsă clanţa, iar uşa se deschise cu un scârţâit sobru. Păşii în baie, priviind în jur. Opt seara, nimeni prin prejur. Marea majoritate plecaţi în excursie, dar ea nu avusese chef să meargă.
Se oprii în faţa unei oglinzi, privindu-se. Îşi scoase o ţigară şi o aprinse. Ce-ar fi păţit dacă o prindea un prof? Dentenţie? Poate...

Era rândul lui în acea noapte să păzească holurile, iar asta însemna încă o noapte nedormită. Începu să cutreiere încăperile etajului 1, intrând mai apoi în baie. Simţi mirosul de ţigare şi clătină din cap. O zări pe fată.
Din ce Casă faci parte? întrebă, vocea lui răsunând în toate colţişoarele băii.

Simţii imediat prezenţa profesorului. Să-i răspundă, să nu-i răspundă? Era mai amuzant dacă nu-i răspundea. Se întoarse spre el, zâmbiind.
- Cine întreabă?

Nu am chef de glume fetiţo, spuse pe un ton sec şi luminile începură să pâlpâie.

- Staţi calm, domnule Zeref. zise, apoi strânse pumnul, iar becurile se sparseră. Ayline Demontis, şefa Casei Lavenodre, anul I.

Mă întreb cum de am acceptat aşa elev în Casa mea. Te-ai fi potrivit mai bine la Thunder, spuse privind-o. Ura ca elevii lui să fie indisciplinaţi. Pocni din degete, iar toate luminile se aprinseră la loc.

- Thunder? Prea ciudaţi copii. zise, priviind becurile, aeriană, apoi se întoarse spre el.

Mda, ciudaţi care încalcă regulile. La fel ca tine, spuse. Încep să cred că am greşit când te-am pus şefa Casei, adăugă.

- M-aţi pus şef al casei pentru că toţi ceilalţi sunt slabi. Marele Vrăjitor Întunecat ar trebui să ştie să detecteze talente în arta Magiei Negre, nu?

Nu eşti singura cea mai puternică. Au venit elevi mai buni decât tine şi de asemenea elevi care respectă regulile, spuse.

- Unde ar mai fii distracţia dacă am respecta regulile? îi zise, râzând scurt. Nu-mi vine să cred că te porţi aşa cu mine, Lucas. Cu prietena ta din copilărie. Dar ce, mia ţii tu minte? continuă, râzând din nou.

Nu am chef de glume, Ayline. Îmi ajunge destul nopţile nedormite. Nu am chef ca directorul să îmi reproşeze că elevii Casei mele sunt indisciplinaţi. Să ne păstrăm totuşi aparenţele de cea mai bună Casă, spuse.

- Cea mai bună casă si cea mai puternică... spuse şi îl privii. Oftă. Ca deobicei, aparenţele erau mai importante pentru el.

Acum te rog, mergi şi asigură-te că elevii au intrat în dormitoare, spuse şi o ciufuli uşor, zâmbind scurt. Ieţi din baie, îndreptându-se spre scări.

- Dar e prea devreme! îi zise, dar fără folos. El deja ieşise. Îi urmă exemplul şi se îndreptă spre dormitoare.

Sau măcar să fie în sufrageria casei îi strigă cât să audă ea, apoi urcă scările.

- Bineee, da' stai şi tu cu noi! ţipă şi ea, apoi începu să alerge. În treizeci de minute, aproape toţi elevii CAsei Lavendore erau în sufragerie.

Se face, spuse şi zâmbi scurt, apoi intră în clasa de Magie Neagră pentru aş lua un carnet.

Se trântii pe o canapea, bătând cu degetele în mâner. Când apărea? Mergea prea încet pentru un vrăjitor. Oftă, plictisită.

Apăru în sufragerie, roba lui fluturându-se uşor din cauza curentului produs.

Îşi acoperii ochii cu mâna, când acesta apăru chiar lângă ea. Il privii, uşor supărată, ridicându-se.
- Ai întârziat, din nou! îi şoptii la ureche.

Scuzele mele, spuse şi zâmbi oarecum, cald. Se aşeză pe un fotoliu.

Se aşeză din nou pe canapea, priviind îmbufnată un colţ al camerei. Îşi aranjă tricoul, căscând.

Îşi trecu mâna prin păr.
După cum ştiţi se apropie concursul pentru cea mai bună Casă, spuse.

- Sigur o să-l câştigăm! ţipă o fată ce stătea lângă uşă.
- Ca deobicei... comentă albăstruia.